Larisa nu l-a întrerupt.
A ascultat.
Apoi a tradus.
Nu doar corect. Ci fluent. Natural. Cu termeni preciși, fără ezitare.
Profesorul a clipit des. A schimbat textul. A ales unul mai dificil. Ea a continuat.
La final, el a închis dosarul fără să spună nimic. Dar mâna îi tremura ușor.
Al doilea profesor – franceză.
A încercat cu expresii juridice vechi, cu formulări din tratate internaționale. Larisa a răspuns calm, explicând inclusiv nuanțele.
În sală nu se mai auzea niciun râs.
Al treilea – arabă.
A rostit rapid un text economic complex. Larisa l-a redat clar, apoi a explicat diferența dintre doi termeni care, în anumite contexte, pot schimba sensul unui contract.
Un murmur a trecut prin sală.
Judecătorul și-a îndreptat spatele.
La a cincea limbă, un profesor mai în vârstă a încercat să o încurce intenționat. A strecurat o greșeală în textul citit, o formulare incorectă.
O resto si pe aver rig
