Larisa s-a oprit.
— Cu respect, ați folosit un termen greșit. Forma corectă este aceasta…
Și l-a corectat.
Profesorul a roșit.
La a șaptea probă, procurorul nu mai zâmbea.
La a opta, judecătorul nu mai părea plictisit.
La a noua, un jurnalist și-a lăsat camera jos, uitând să mai filmeze.
Iar la a zecea limbă — mandarină — sala era încremenită.
Profesorul, cunoscut pentru exigența lui, a rostit un text științific dificil. Larisa l-a tradus impecabil.
Apoi, fără să fie întrebată, a explicat contextul cultural al unei expresii.
Tăcere.
O tăcere grea.
Judecătorul a bătut cu ciocănelul, dar nimeni nu se mișca.
Atunci avocata a depus la dosar documentele primite în noaptea precedentă. Dovezi clare. Evaluări oficiale. Confirmări scrise că traducerile Larisei erau superioare celor realizate de firme care încasau sute de mii de lei.
Procurorul a rămas fără replică.
Directorul care o denunțase a fost chemat în față. Sub presiune, a recunoscut. Se temuse pentru postul lui. A preferat să arunce vina pe ea.
Judecătorul a rămas câteva clipe cu privirea în jos.
O resto si pe aver rig
