Nici el, nici Eleonora nu avuseseră curiozitatea sau pregătirea necesară pentru a citi clauzele de control până la capăt. Toate drepturile de proprietate intelectuală și activele fixe ale proiectului aparțineau de drept unei societăți de tip holding pe care o înființasem în secret în urmă cu patru ani, unde eu figuram ca asociat unic. Firma pe care ei o administrau cu atâta mândrie era doar o entitate juridică de fațadă, un operator temporar fără nicio putere reală asupra capitalului.
În acea secundă, ușa sălii s-a deschis, iar investitorul principal a intrat, însoțit de doi bodyguarzi. S-a îndreptat direct spre mine, ignorându-i pe ceilalți. „Doamnă Mădălina, mă bucur că auditul dumneavoastră a scos la lumină aceste neconcordanțe. Putem securiza activele.” Alexandru a sărit de pe scaun, agitat: „Există o neînțelegere, noi avem toate deciziile de consiliu semnate!”. Auditorul financiar și-a deschis mapa, scoțând extrasele de cont: „Aveți doar niște hotărâri obținute prin inducere în eroare și abuz de încredere. Și mai aveți aceste transferuri bancare suspecte efectuate în ultimele șase luni: achiziții de imobile private, autoturisme de lux și vacanțe în destinații exotice, toate mascate ilegal sub formă de cheltuieli de protocol.”
O resto si pe aver rig
