Prăbușirea un Imperiu de Carton
Alexandru a privit-o disperat pe Cătălina, căutând o justificare, însă asistenta și-a acoperit fața, realizând implicațiile penale: „Eu doar am procesat ordinele de plată pe care mi le-a dat el, nu am nicio vină!”. Avocatul meu a intervenit cu o precizie chirurgicală: „Toate aceste dovezi de delapidare și management fraudulos au fost depuse la brigada de combatere a criminalității economico-financiare la ora șapte în această dimineață.” În încăpere s-a lăsat o liniște de mormânt.
Mândria familiei Dumitrescu s-a evaporat în fața realității reci. Alexandru s-a apropiat de marginea mesei, cu un ton complet schimbat: „Mădălina, suntem oameni maturi, putem stinge această dispută între noi, fără tribunale.” L-am privit direct în ochi, cu o detașare totală: „Aseară, pe terasă, le spuneai tuturor că voi veni în genunchi să-ți cer îndurare. Astăzi cine se află în poziția de a negocia?”. Nu a găsit nicio replică, rămânând cu privirea fixată în podea.
Investitorul majoritar și-a strâns documentele, ridicându-se de la masă: „Începând din acest moment, fondul nostru își retrage sprijinul din structura condusă de domnul Dumitrescu. Toate operațiunile logistice vor fi preluate exclusiv de compania doamnei Mădălina.” Eleonora a încercat un ultim gest de orgoliu: „Numele familiei Dumitrescu are o greutate în această piață…”. Răspunsul partenerului extern a fost devastator: „În business contează termenii contractuali, nu numele de pe cartea de vizită.”
O resto si pe aver rig
