La ora opt dimineața, sala de consiliu a sediului central era deja securizată. Evitasem hainele închise la culoare, optând pentru un costum bleumarin croit impecabil, piesa vestimentară pe care o rezervam exclusiv pentru preluările ostile. În dreapta mea se afla avocatul specializat în drept comercial, iar în stânga, auditorul judiciar. Pe masa de sticlă erau așezate trei bibliorafturi masive și un laptop conectat la ecranul principal. Alexandru a intrat zece minute mai târziu, afișând aceeași siguranță arogantă, urmat îndeaproape de mama sa, Eleonora, și de Cătălina, amanta lui. „Mădălina, apreciez că ai venit. Lucrurile se vor desfășura mult mai civilizat dacă accepți realitatea curentă”, a rostit el, așezându-și servieta.
Clauza Secretă și Documentele Care Nu Mint
Fără să rostesc un cuvânt, i-am făcut un semn scurt reprezentantului meu legal. Acesta a glisat primul dosar direct spre Alexandru. „Înainte de a deschide orice discuție despre preluarea acțiunilor, avem obligația să parcurgem acest act constitutiv.” Soțul meu a răsfoit paginile cu o totală detașare, însă după primele trei paragrafe, siguranța de pe chip i s-a șters complet. „Ce reprezintă această mizerie?”, a întrebat el, ridicând vocea. „Este actul adițional original semnat cu fondul de investiții internațional”, am răspuns calm, pornind proiecția pe ecran.
O resto si pe aver rig
