Pentru prima dată, părea om.
— Instanța constată că acuzațiile nu se susțin — a spus, cu voce mai scăzută. — Inculpata este achitată.
Un oftat colectiv a străbătut sala.
Larisa nu a plâns.
A închis ochii o secundă.
S-a gândit la tanti Maria. La mâinile ei crăpate. La serile în care împărțeau o ciorbă simplă și visau la un viitor mai bun.
Când a ieșit din tribunal, soarele o lovea direct în față.
Jurnaliștii s-au repezit spre ea. Întrebări. Microfoane. Blitzuri.
Ea a spus doar atât:
— Valoarea unui om nu stă într-o diplomă. Stă în munca lui.
La câteva luni după proces, o universitate importantă i-a oferit o bursă completă.
A refuzat.
În schimb, a deschis un centru de limbi străine într-un cartier modest din Ploiești. Pentru copii care, ca și ea, nu aveau bani de meditații scumpe.
O resto si pe aver rig
