„Sunt doar o femeie de serviciu”, și-au spus.

Taxa?

Simbolică. Câțiva lei. Sau deloc, pentru cine nu își permitea.

Pe perete nu erau diplome înrămate.

Era o fotografie cu tanti Maria.

Și un mesaj simplu:

„Nu contează de unde pleci. Contează cât de departe ai curajul să mergi.”

Iar de fiecare dată când un copil rostea primele cuvinte într-o limbă nouă, Larisa zâmbea.

Pentru că știa.

Adevărata victorie nu fusese în sala de judecată.

Ci în faptul că nimeni nu o mai putea face vreodată să creadă că e „doar” ceva.

O resto si pe aver rig

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *