Un murmur a trecut prin sală.
Judecătorul și-a îndreptat spatele.
La a cincea limbă, un profesor mai în vârstă a încercat să o încurce intenționat. A strecurat o greșeală în textul citit, o formulare incorectă.
Larisa s-a oprit.
— Cu respect, ați folosit un termen greșit. Forma corectă este aceasta…
Și l-a corectat.
Profesorul a roșit.
La a șaptea probă, procurorul nu mai zâmbea.
La a opta, judecătorul nu mai părea plictisit.
La a noua, un jurnalist și-a lăsat camera jos, uitând să mai filmeze.
Iar la a zecea limbă — mandarină — sala era încremenită.
Profesorul, cunoscut pentru exigența lui, a rostit un text științific dificil. Larisa l-a tradus impecabil.
Apoi, fără să fie întrebată, a explicat contextul cultural al unei expresii.
Tăcere.
O tăcere grea.
Judecătorul a bătut cu ciocănelul, dar nimeni nu se mișca.
Atunci avocata a depus la dosar documentele primite în noaptea precedentă. Dovezi clare. Evaluări oficiale. Confirmări scrise că traducerile Larisei erau superioare celor realizate de firme care încasau sute de mii de lei.
O resto si pe aver rig
