Când a trecut din nou de ușile tribunalului, știa că nu lupta doar pentru libertatea ei. Era pe punctul de a sfida un sistem care măsura talentul în hârtii cu ștampilă — înarmată doar cu cuvintele și cu iubirea pe care i-o insuflase bunica ei.
Aerul din sală s-a îngreunat.
Adevărata furtună — cea care avea să schimbe povestea tuturor celor prezenți — era pe cale să înceapă
Primul profesor s-a ridicat încet.
Un bărbat slab, cu ochelari subțiri și costum perfect călcat. Specialist în germană. A deschis un dosar gros și a început să citească un text tehnic despre proceduri medicale complicate.
Larisa nu l-a întrerupt.
A ascultat.
Apoi a tradus.
Nu doar corect. Ci fluent. Natural. Cu termeni preciși, fără ezitare.
Profesorul a clipit des. A schimbat textul. A ales unul mai dificil. Ea a continuat.
La final, el a închis dosarul fără să spună nimic. Dar mâna îi tremura ușor.
Al doilea profesor – franceză.
A încercat cu expresii juridice vechi, cu formulări din tratate internaționale. Larisa a răspuns calm, explicând inclusiv nuanțele.
În sală nu se mai auzea niciun râs.
Al treilea – arabă.
A rostit rapid un text economic complex. Larisa l-a redat clar, apoi a explicat diferența dintre doi termeni care, în anumite contexte, pot schimba sensul unui contract.
O resto si pe aver rig
