Valeria i-a povestit totul. Clinica, prăbușirea, frica. Doamna Camelia a ascultat în liniște, sorbindu-și ceaiul, apoi a zis, cu vocea ei sigură, încărcată de ani de experiență:
— Știi care a fost greșeala ta, draga mea? Ai vrut să demonstrezi lumii metoda ta înainte să o demonstrezi ție însăți. Știința fără inimă e doar mândrie, iar inima fără știință e doar milă fără rezultat. Ai nevoie de amândouă. Iar acum ai o a doua șansă.
Valeria s-a întors la Cluj în noaptea aceea, cu inima bătând repede. Știa ce are de făcut.
A început încet, pe ascuns. În timp ce făcea curat în cameră, introducea mici stimuli: texturi diferite în jucării, materiale moi, aspre, netede, pe care le punea în palmele fiecărui copil și le urmărea reacțiile.
Matei, cel mai mare cu două minute, era precaut. Atingea totul cu grijă, de parcă lumea s-ar fi putut rupe.
O resto si pe aver rig
