– Glicemie: mărul întreg are încărcătură glicemică modestă, dar sucul de mere ridică rapid glicemia deoarece fibrele lipsesc. Persoanele cu diabet sau prediabet ar trebui să prefere fructul întreg și să-l includă în mese echilibrate.
– Smalt dentar: aciditatea și zaharurile naturale pot favoriza eroziunea smalțului când merele sunt „gustate” des, în cantități mici, pe tot parcursul zilei. E mai bine să fie consumate la o masă; după aceea, clătirea gurii cu apă și așteptarea ~30 de minute înainte de periaj sunt pași utili.
– Alergii încrucișate: unele persoane alergice la polen (în special la mesteacăn) pot avea sindrom de alergie orală la merișoare crude: mâncărime la nivelul gurii, buzelor sau gâtului. Gătirea (compot, plăcintă) reduce de obicei problema.
– Sâmburii: conțin compuși cianogenici. Ingerarea accidentală a câtorva sâmburi nu reprezintă, în mod normal, un risc, dar nu se recomandă consumul deliberat al unei cantități mari.
– Efectul asupra altor alimente: merele emit etilenă, un gaz care accelerează coacerea. Ținute lângă alte fructe și legume, le pot grăbi alterarea. Păstrați merele separat, ideal în frigider, în pungi perforate.
– Reziduuri pe coajă: coaja este cea mai bogată în fibre și polifenoli, însă poate reține urme de murdărie. Spălați sub jet de apă și frecați cu o perie moale; nu este nevoie de soluții speciale. Curățarea minuțioasă ajută fără a pierde beneficiile cojii.
Cum să profiți de măr, minimizând surprizele:
O resto si pe aver rig
