„Pentru Ana. Să citească atunci când va fi destul de mare.”
Mâinile au început să-mi tremure.
Nu recunoșteam scrisul, dar ceva în mine știa deja că era al lui.
Am desfăcut încet plicul și am scos o foaie împăturită de mai multe ori.
Hârtia mirosea a vechi. A timp trecut.
„Ana,
Dacă citești asta, înseamnă că eu nu mai sunt lângă tine. Și dacă s-a întâmplat asta, înseamnă că adevărul pe care l-am ascuns a ieșit, într-un fel sau altul, la suprafață.”
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
Am continuat să citesc.
„Nu a fost un accident.”
Am rămas nemișcată.
Inima îmi bătea atât de tare încât aproape nu mai vedeam literele.
„De câteva luni primesc amenințări. Am făcut niște greșeli mari înainte să o cunosc pe Adriana. M-am împrumutat de bani de la oameni de care trebuia să fug cât mai departe. Am crezut că pot rezolva totul singur.”
O resto si pe aver rig
