Am luat cutia în brațe și am coborât-o încet în sufragerie. Afară ploua mărunt, iar în casă era liniștea aia apăsătoare care te face să auzi până și tic-tacul ceasului din bucătărie.
Am început să răsfoiesc fotografiile una câte una.
Tata era tânăr. Zâmbea larg în aproape fiecare poză. În unele apărea lângă mama mea biologică, o femeie blondă, cu ochi mari și calzi. În altele eram doar eu și el, în parc sau la mare, pe vremea când încă mai purtam codițe strâmbe și adidași cu scai.
Și atunci am găsit plicul.
Era ascuns între două albume, lipit aproape de fundul cutiei. Pe el scria doar atât:
O resto si pe aver rig
