Astăzi, când oamenii mă întreabă dacă mi-e dor de viața de dinainte, răspund fără ocolișuri. Nu e un răspuns făcut să sune bine, ci un adevăr pe care l-am învățat pe propria piele: Mi-e dor doar de femeia care am fost, nu de omul de lângă ea. Acea femeie care visa fără să-și amâne nevoile, care știa să râdă din toată inima – pe ea am vrut să o aduc înapoi.
Pentru că, uneori, cea mai mare victorie nu e să pierzi pe cineva care te-a trădat, ci să te recâștigi pe tine. Și eu, într-o singură seară, am făcut exact asta. N-a fost spectacol, n-a fost dramă, a fost doar un pas hotărât, pus la locul potrivit, în momentul potrivit.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
