Și răbdare.
Într-o dimineață, când soarele abia atingea copacii, au apărut.
Doi lupi tineri, puternici, cu blana argintie.
S-au oprit la câțiva metri de ea.
Nu s-au apropiat.
Dar nici nu au fugit.
Darina îngenunche.
— Ați crescut… — șopti ea, zâmbind printre lacrimi.
Unul dintre lupi făcu un pas înainte.
Ochii lui… aceiași ochi de chihlimbar.
Pentru o clipă, lumea întreagă a tăcut.
Apoi lupul ridică capul și scoase un urlet scurt, clar.
Nu era un sunet de amenințare.
Era un răspuns.
Un rămas-bun.
Sau poate… un mulțumesc.
Lupii s-au întors și au dispărut în pădure.
O resto si pe aver rig
