În ziua următoare, Eduard s-a trezit devreme. Nu avea cursuri, nici obligații, dar somnul îl părăsise. A deschis geamul și a privit spre orașul cenușiu, acoperit de o ploaie măruntă. Se simțea gol, dar undeva în adâncul lui știa că făcuse ceea ce trebuia.
Pe masă, printre foi ude și pixuri fără cerneală, telefonul a vibrat din nou. De data asta, era un număr necunoscut. Ezită câteva secunde, apoi răspunse.
O resto si pe aver rig
