Și-a actualizat CV-ul. A sunat o fostă colegă de la biroul de contabilitate unde lucrase. A început să caute chirii. A strâns la un loc actele copiilor, facturile, documentele apartamentului — toate la locul lor, ordonate, la îndemână.
Și atunci a observat ceva ciudat.
Cu cât ea devenea mai liniștită, cu atât Radu era mai încordat.
Într-o seară, a intrat pe ușă și a găsit-o lucrând pe laptop, concentrată.
— Ce faci?
— Îmi caut serviciu.
— Așa, dintr-odată?
— Nu asta voiai?
El a tăcut câteva secunde, căutându-și replicile.
— Nu trebuie să reacționezi așa exagerat.
Mariana a fost pe punctul să zâmbească. Omul care îi făcuse calcule ca s-o scoată din casă îi spunea acum că exagerează.
Două săptămâni mai târziu, telefonul a sunat.
Era angajată.
Nu era un salariu mare, dar era suficient cât să poată respira din nou.
În aceeași seară, după ce copiii au adormit, Mariana a pus pe masă un dosar.
Radu s-a uitat nedumerit.
— Ce-i asta?
— Am găsit chirie.
Privirea lui s-a ridicat brusc, tăioasă.
O resto si pe aver rig
