Radu a intrat în bucătărie frecându-și ochii, trecând pe lângă Mariana fără să observe că ea stătea acolo de aproape două ore, nemișcată, cu o tăcere grea între palme.
— N-ai dormit? a întrebat el, punând mâna pe espressor.
— Nu prea.
El a ridicat din umeri, ca și cum răspunsul nu-l privea.
— Și eu sunt terminat. Azi am o zi infernală.
Mariana l-a urmărit câteva clipe. Pentru prima dată după mulți ani, nu i-a mai venit s-o joace pe cea grijulie. Nu l-a mai întrebat dacă vrea micul dejun, nu i-a mai zis să aibă grijă în trafic. A rămas doar privirea aceea, dreaptă.
— Radu… tu chiar vrei să plec?
Întrebarea i-a tăiat clipa în două. A părut surprins pentru o fracțiune, dar și-a revenit imediat.
— Iar dramatizezi. Ți-am spus doar că trebuie să contribui și tu.
— Și dacă nu pot?
El și-a luat cana de cafea cu un gest liniștit.
— Atunci găsești o soluție. Suntem adulți.
Atât.
O resto si pe aver rig
