Pentru păstăi la borcan se aleg tecile tinere, fragede, fără pete, fără zone ruginite și fără ațe tari. Cele foarte bătrâne se înmoaie greu și rămân fibroase. Păstăile se spală bine în mai multe ape, se rup capetele, apoi se lasă întregi sau se taie în bucăți de 3-4 centimetri, după cum vor fi folosite iarna.
Varianta sigură pentru cămară este cea cu autoclavă sau oală specială de conservare sub presiune. National Center for Home Food Preservation recomandă pentru fasolea verde două variante: ambalare la cald sau ambalare crudă. La varianta la cald, păstăile se acoperă cu apă clocotită și se fierb 5 minute, apoi se pun în borcane, lăsând spațiu liber de aproximativ 2,5 cm până la capac. Se poate adăuga sare pentru conserve, după gust, dar sarea nu este elementul care face conserva sigură; siguranța vine din timpul și presiunea corectă de procesare.
După ce borcanele sunt umplute cu păstăi și lichid fierbinte, marginile se șterg bine, se pun capace curate și se procesează în oala de conservare sub presiune. Timpul recomandat este de 20 de minute pentru borcane de tip pint, aproximativ 500 ml, și 25 de minute pentru borcane de tip quart, aproape 1 litru. Presiunea se ajustează în funcție de tipul aparatului și altitudine. Pentru multe zone joase, recomandările pornesc de la 10-11 psi, dar trebuie respectate instrucțiunile aparatului folosit.
Dacă nu ai autoclavă sau aparat de conservare sub presiune, cea mai sigură variantă rămâne congelarea. Păstăile se curăță, se spală, se opăresc 3-5 minute, se răcesc rapid în apă rece, se scurg bine și se pun în pungi. Iarna se folosesc direct în ciorbe, tocănițe sau mâncare scăzută. Gustul rămâne bun, culoarea se păstrează mai frumos, iar riscul este mult mai mic decât la borcane ținute în cămară fără procesare corectă.
O resto si pe aver rig
