O altă variantă este murarea păstăilor în oțet, dar aici rețeta trebuie făcută ca murătură adevărată, cu aciditate suficientă. Nu ajunge să pui puțin oțet „după ochi”. Pentru conserve sigure în baie de apă, produsul trebuie să fie acid, iar proporțiile trebuie respectate. De aceea, pentru păstăi simple în apă și sare, fierberea obișnuită nu este metoda recomandată pentru depozitare lungă la raft.
Rețeta veche, cu opărire și fierberea borcanelor 15 minute, poate fi păstrată cel mult ca metodă de consum rapid, dacă borcanele sunt ținute la frigider și mâncate într-un timp scurt. Pentru cămară, pe luni de zile, nu este suficientă. National Center for Home Food Preservation spune explicit că nu există opțiune sigură de procesare a fasolei verzi în baie de apă clocotită.
După răcire, borcanele trebuie verificate. Capacul trebuie să fie tras în jos și să nu pocnească la apăsare. Borcanele care au curs, au capac bombat, lichid tulbure neobișnuit, miros suspect, spumă sau conținut schimbat la culoare nu se gustă. Se aruncă. CDC atrage atenția că toxina botulinică nu se vede, nu se miroase și nu se simte la gust, iar chiar și o cantitate mică poate fi periculoasă.
Păstăile conservate corect se țin într-un loc răcoros, curat, întunecat, ferit de soare și de surse de căldură. Borcanele se etichetează cu luna și anul. Pentru calitate bună, este mai bine să fie consumate în decurs de un an, nu uitate pe raft ani întregi. CDC recomandă etichetarea borcanelor și depozitarea lor într-un loc curat, răcoros și întunecat.
O resto si pe aver rig
