Elias ridică plicul fără să-l deschidă imediat.
Știa deja ce era înăuntru.
O ofertă.
Sau, mai degrabă, o încercare de a-l cumpăra.
După câteva secunde, desfăcu plicul. În interior se afla un cec și o singură foaie.
„Acceptă și pleacă. Este mai bine pentru toată lumea.”
Nicio semnătură.
Nici măcar nu era nevoie.
Matei apăru în ușa atelierului, frecându-se la ochi.
— Tată, cine a venit?
Elias ascunse repede hârtia.
— Nimeni important.
Băiatul se apropie și îl îmbrățișă de talie.
În acel moment, Elias înțelese că nu era vorba despre bani.
Nu fusese niciodată.
A doua zi dimineață sună avocatul al cărui nume apărea pe cartea de vizită primită de la Camelia.
— Vreau să transmit un mesaj, spuse calm.
— Vă ascult.
— Spuneți-i doamnei Munteanu că refuz oferta.
La capătul celălalt se lăsă o tăcere scurtă.
— Sunteți sigur?
— Da.
— Atunci lucrurile se vor complica.
— Poate.
Și închise.
Timp de două săptămâni nu se întâmplă nimic.
O resto si pe aver rig
