Eram în pragul unei schimbări pe care o doream de mult și pe care începusem s-o primesc fără grabă, cu respirația ținută între emoție și speranță.
Era prima mea sarcină, iar noutatea aceasta îmi transforma fiecare gest într-un ritual. Mă surprindeam atentă la cele mai mici semne, la felul în care corpul își găsea ritmul lui, ca și cum învățam o limbă pe care abia acum începeam s-o înțeleg. Totul părea fragil și mare în același timp, ca un drum nou pe care pășești cu grijă, dar pe care îl recunoști instinctiv ca fiind al tău.
O resto si pe aver rig
