Darius a înghițit în sec.
A deschis-o.
Înăuntru erau bijuterii de femeie: un colier de aur subțire, cercei vechi, un inel cu piatră albastră. Nu erau ieftine. Le-a simțit greutatea în palmă și a înțeles imediat că valorau mai mult decât câștigase el într-un an întreg de muncă.
Sub ele, pachete de bancnote vechi, legate cu sfoară.
Le-a numărat cu mâinile tremurânde.
Erau peste 150.000 de lei, în bani vechi schimbați, economii adunate cu o viață de sacrificii sau cu un secret murdar.
Inima îi bătea nebunește.
Cu banii aceia putea să plece din sat, să-și cumpere o casă, să înceapă o viață nouă. Fără datorii. Fără rușine.
Apoi a văzut scrisoarea.
Plicul era îngălbenit, iar pe el scria, cu o caligrafie tremurată: „Pentru Darius”.
O resto si pe aver rig
