Darius a pus mâna pe clanță cu ezitare.
Lemnul a scârțâit, ca și cum cabana ar fi oftat după zeci de ani de tăcere.
Ușa s-a deschis greu, iar aerul dinăuntru l-a izbit în față: miros de pământ umed, de timp închis și de lucruri nespuse.
Lumina a pătruns timid, desenând umbre pe pereții cojiți.
Primul lucru pe care l-a văzut a fost o masă mică, acoperită cu o pânză îngălbenită.
Pe ea, o cutie de lemn.
O resto si pe aver rig
