Nu l-am întrebat de ce — nu pe loc. Poate pentru că orice explicație ar fi părut mică în comparație cu gestul. I-am acceptat invitația, iar gândul că voi fi în centrul atenției, măcar pentru o seară, mi-a dat curaj.
O seară care a oprit vocile
Seara balului a fost o succesiune de emoții: rochii, muzică, râsete, și acel freamăt pe care nu-l mai trăisem niciodată. Alejandro a fost atent, discret și respectuos; în jur însă pluteau priviri și murmure care încercau să readucă discuția la vechile obiceiuri — la acea pată pe care eu încă o simțeam ca pe o etichetă.
În mijlocul unuia dintre dansuri, ușile sălii s-au deschis brusc și mai multe figuri în uniformă au intrat în încăpere. Muzica s-a oprit, conversațiile s-au înghețat, iar zâmbetele s-au spălat de pe fețele celor care râdeau până atunci. O tăcere grea a pus stăpânire pe sală: toți au simțit că ceva serios se întâmplă.
O resto si pe aver rig
