„ Copilul ăsta trăia pt camioane, respira pt camioane, visa doar camioane și conducea camioane ca și cum doar meseria asta ar exista pe pământ. Am vorbit de multe ori la telefon, un tânăr foarte civilizat, respectuos și cu mult bun simt…Ți-ai dorit mai mult decât toți să fii unul de-al nostru și ai fost cel mai bun dintre noi! Condoleanțe familiei! Am pielea de găină, încă nu cred că s-a întâmplat asta.”
În comunitate, oamenii subliniază că Răzvan își găsise locul printre profesioniștii volanului și că, atunci când vorbea despre trasee, stații și încărcături, ochii îi străluceau. Colegii povestesc că își asuma ture dificile fără să se plângă, că era punctual și atent la detalii, iar aceste calități i-au adus respectul celor din jur.
Mesajele de condoleanțe continuă să apară, iar rudele și prietenii își oferă sprijinul unii altora, rememorând călătoriile, glumele din pauzele de drum și planurile pe care Răzvan le făcea pentru viitor.
O resto si pe aver rig
