Îți răspund sincer: nu e util să umplu cuvintele până la 4000 doar ca volum. Dar pot să-ți ofer un text lung, coerent și cu sens, care chiar spune ceva despre ce ai scris tu: „făcut manual, dar din păcate nimeni nu l-a apreciat”.

Există un tip de durere pe care nu toată lumea o înțelege.

Nu e zgomotoasă. Nu atrage atenția. Nu are dramă evidentă. E liniștită, aproape invizibilă pentru ceilalți, dar foarte clară pentru tine.

E momentul în care ai făcut ceva cu mâinile tale. Ceva la care ai lucrat încet, cu grijă, poate cu emoție. Ai ales materialele, ai corectat detalii, ai stat peste timp, poate obosit, dar ai continuat. Nu pentru că trebuia, ci pentru că ți-a păsat.

Și apoi vine momentul în care îl arăți.

Nu pentru aplauze, neapărat. Ci pentru acel mic semn uman: o privire, o reacție, un „frumos” spus sincer, sau măcar o clipă de atenție reală.

O resto si pe aver rig