„Am aflat cu tristețe fără margini de pierderea unui coleg si preten RAZVAN GRECU. De azi înainte nu-l vom mai caută la telefon sau acasă. De azi înainte îl vom caută doar în inimile noastre, singurul loc de unde nu va mai plecă niciodată. Odihnească-se în pace! Ai plecat mult prea devreme dintre noi.”
Mesaje de compasiune au început să curgă încă din primele ore după anunț, iar între rânduri se vede aceeași imagine: un tânăr discret, respectuos, care își câștigase locul în comunitate prin felul în care muncea și prin caracterul său. Pentru cei care l-au cunoscut, camionul era simbolul visului său împlinit.
Rude și prieteni, în stare de șoc
Familia lui Răzvan trece printr-un moment cumplit, iar prietenii se străduiesc să găsească explicații pentru o tragedie apărută atât de devreme. Mulți spun că l-au văzut mereu plin de energie, mereu gata să urce în cabină și să pornească la drum, ceea ce face dispariția lui și mai greu de înțeles. În grupurile de prieteni, numele lui este rostit cu emoție, iar amintirile comune sunt împărtășite ca o formă de alinare.
O resto si pe aver rig
