O bunică sărmană hrănea doi gemeni flămânzi

Din ele au coborât doi bărbați îmbrăcați elegant.

Semănau perfect.

Iar în mâinile unuia dintre ei se afla, păstrat cu grijă într-o cutie de catifea, vechiul nasture din alamă pe care nu-l uitaseră niciodată.

Sari la conținut Antonina strângea din buze și tăcea. Învățase demult că vorbele rele nu se opresc cu explicații. Se opresc doar cu fapte. Sau nu se opresc deloc. În ziua următoare, nea Vasile a venit mai aproape. A ridicat vocea, să audă toată piața. — De unde ai bani să hrănești copiii străzii? Nu-ți ajunge ce câștigi? Antonina a pus mâna pe lighean și l-a îndreptat.

A privit drept înainte. — Din munca mea, Vasile. Din aceeași muncă din care îți iei și tu pâinea. Oamenii din jur au tăcut. Cineva a tușit. Cineva a cumpărat cartofi. Viața a mers mai departe. Băieții au continuat să vină. Vara, toamna, iarna. Antonina le punea în pachet mămăligă, ouă fierte, uneori o felie de carne. Nu mult, dar cald.

Le spunea să se spele pe mâini, să nu lipsească de la școală. Nici nu știa unde învață, dar știa sigur că învață. Se vedea după cum vorbeau. Într-o primăvară, n-au mai apărut. Zilele au trecut. O săptămână. Două. Antonina se uita mereu spre capătul pieței, cu un nod în gât. Își spunea că așa e viața. Copiii cresc, pleacă, se pierd. Dar ceva o durea. După vreo lună, a aflat.

Un vânzător i-a spus că subsolul de pe strada Fabricii fusese închis. Copiii fuseseră luați de Protecția Copilului. Antonina a plâns acasă, pe întuneric. Apoi și-a șters ochii și a mers a doua zi la piață. Avea de trăit. Au trecut anii. Antonina a îmbătrânit. S-a mutat din piață, a vândut mai rar, mai puțin. Își ducea traiul dintr-o pensie mică și din ce mai vindea din grădină.

Uneori, când fierbea cartofi, se gândea la doi băieți slabi, cu haine prea mari. Într-o dimineață de toamnă, stătea pe banca din fața casei. Frunzele erau galbene. Aerul mirosea a fum. Două mașini negre, lucioase, au oprit în fața porții. Din ele au coborât doi bărbați înalți, bine îmbrăcați. Costumele erau simple, dar scumpe. Pantofii curați. Privirea calmă.

O resto si pe aver rig

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *