O bunică sărmană hrănea doi gemeni flămânzi

— Nu… doar ne plimbăm.

Elena cunoștea prea bine acel răspuns. Era felul copiilor flămânzi de a ascunde adevărul.

Scoase două felii groase de pâine, câțiva cartofi copți și o bucată de brânză, le înveli într-o bucată de hârtie și le întinse pachetul.

— Mâine dimineață veniți să mă ajutați să descarc marfa și suntem chit.

Băieții au luat mâncarea fără să scoată un cuvânt și au plecat în grabă.

În seara aceleiași zile, Elena încerca să împingă singură un cărucior încărcat cu saci. De nicăieri au apărut cei doi.

Au pus mâna pe el și l-au dus până în curtea ei.

La plecare, unul dintre gemeni a scos din buzunar un nasture vechi din alamă.

— A fost de la haina tatălui nostru. Îl purtăm mereu la noi.

Elena a înțeles imediat că acel obiect era cea mai de preț avere pe care o mai aveau.

Din ziua aceea, Andrei și Luca au început să vină aproape zilnic. O ajutau la piață, încărcau lăzi, măturau prin curte și tăiau lemne. În schimb primeau o masă caldă și câte un pachet pentru seară.

Într-o zi, femeia i-a întrebat cu blândețe:

— Unde locuiți?

— În magazia unei fabrici părăsite, răspunse Andrei. Nu plouă înăuntru și e mai bine decât pe stradă.

— Și nu vă caută nimeni?

Luca zâmbi amar.

— Ne avem unul pe altul. E de ajuns.

După câteva clipe de tăcere, Andrei adăugă:

— Când o să fim mari, o să deschidem o brutărie. Tata făcea cea mai bună pâine din oraș. Vrem ca lumea să-și amintească de el.

Elena nu le-a spus că visurile sunt greu de împlinit. Le-a pus încă o felie de pâine în traistă și i-a trimis la odihnă.

În piață însă nu toți vedeau cu ochi buni apropierea dintre ei.

Gheorghe, paznicul, obișnuia să treacă pe lângă taraba bătrânei și să murmure suficient de tare încât să fie auzit:

— Ai ajuns cantină pentru toți copiii străzii? Dacă îi înveți cu pomeni, n-or să muncească niciodată.

Elena își vedea liniștită de treabă.

— Nu le dau pomeni, răspundea de fiecare dată. Le dau o șansă.

Anii au trecut, iar nimeni din piață nu și-a mai amintit de cei doi băieți slabi.

Până într-o dimineață, după aproape două decenii, când liniștea satului a fost întreruptă de zgomotul a două automobile luxoase care au oprit chiar în fața casei Elenei.

O resto si pe aver rig

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *