Soacra a atins fruntea fetei și a jurat:
„Copilul tău va fi crescut ca al meu. Nu te voi uita niciodată.”
Semnul final
Când bărbații au încercat din nou să ridice sicriul, acesta s-a mișcat ușor, fără efort. Ca și cum sufletul își găsise, în sfârșit, pacea.
La cimitir, ploaia s-a oprit, iar pe cer a apărut un curcubeu pal. Seara, acasă, soacra s-a așezat în bucătărie, privind fotografia norei. Pentru prima dată după tragedie, a simțit liniște.
Din camera copilului s-a auzit un plânset slab — viața mergea mai departe.
„Ești aici…”, a șoptit femeia. „N-ai plecat de tot.”
Deasupra casei, stelele păreau mai luminoase ca niciodată.
O resto si pe aver rig
