Curtea casei era plină de oameni, iar sunetul trompetelor de înmormântare se amesteca cu ploaia măruntă care bătea în acoperișul vechi de tablă. În mijloc, pe două bănci de lemn, se afla un sicriu vopsit într-un galben pal — culoare aleasă pentru o viață frântă mult prea devreme.
Tânăra din interior avea doar 25 de ani. Murise în urma unei nașteri premature, iar copilul nu apucase să trăiască nici măcar o clipă. Din ziua în care intrase în familie, fusese o noră cum rar se întâlnește: blândă, muncitoare, respectuoasă. Își îngrijea socrii cu o dragoste pe care aceștia o simțeau ca pe o binecuvântare.
O resto si pe aver rig
