I-am recomandat să-şi prepare un ceai, macerat la rece, din flori şi frunze proaspete de caşul popii, cu care să facă gargară de mai multe ori pe zi, iar restul de plante rămase să le transforme într-un terci în care să adauge câteva linguri de făină de orz, sau tărâţe şi să-i aplice sub formă de compresă caldă în jurul gâtului peste noapte. Rezultatul pozitiv al tratamentului nu a întârziat să se manifeste şi nu după mult timp pacientul a început să se simtă vizibil mai bine, să-şi recapete glasul şi a putut din nou să mănânce normal. Astfel s-a dovedit, o dată în plus, efectul absolut miraculos pe care-l are asupra afecţiunilor cavităţii bucale şi a laringelui această modestă plantă medicinală numită caşul popii.
Cu toate că sunt încredinţat că majoritatea dintre dumneavoastră sunteţi convinşi de efectele benefice ale plantelor medicinale asupra sănătăţii noastre, nu mă pot abţine de a nu vă relata încă un caz de vindecare a unei grele suferinţe numai şi numai cu ajutorul câtorva plante, dintre care menţionez din nou caşul popii. O femeie avea de sub genunchi şi până la gleznă o rană enormă. Pielea parcă dispăruse, totul nu mai era decât o mare masă de carne, iar laba piciorului, umflată, ajunsese deja de culoare roşie-albăstruie. Durerile erau imense, femeia nu-şi mai găsea liniştea în nici o poziţie în care încerca să stea, iar medicii consultaţi ajunseseră la concluzia că singura soluţie de a elibera pacienta de suferinţă era de a-i amputa piciorul. Sigur o măsură radicală, cu grave consecinţe pentru persoana respectivă şi atunci m-am hotărât să intervin şi să încerc, coroborând toate cunoştinţele mele despre efectele plantelor medicinale să-i alcătuiesc un tratament complex menit să-i uşureze suferinţele şi să-i trateze afecţiunea.
O resto si pe aver rig
