— „Pentru că eu te adormeam în fiecare seară.”
Maria Andreea a deschis portiera și a coborât în grabă, trăgând aer adânc, ca după o fugă lungă.
Am crezut, pentru o clipă întinsă cât un veac, că va pleca. Că va închide ușa și va lăsa totul în urmă, așa cum un val înghite urma pe nisip.
Dar s-a rezemat de portieră, cu fruntea aproape de marginea rece a tablei, și a început să plângă. Nu zgomotos. Plânsul acela care nu vrea să fie văzut, dar nici nu mai poate fi oprit.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
