De ce necunoscutul ne nelinişteşte atât de mult
Există ceva special deranjant în a găsi un obiect neidentificat în propriul cămin. Casa ar trebui să fie un spaţiu predictibil, controlabil, sigur. Când apare ceva inexplicabil, acel sentiment de control se risipeste instant. Chiar şi o mărunţiş poate părea semnificativ.
Am decis să nu atingem nimic până nu ştiam cu ce avem de-a face. Am început să elaborăm teorii: poate a venit din scurgere, poate e un tip de mucegai, sau poate ceva căzut din tavan. Pe măsură ce ne întindeam ipotezele, acestea deveneau tot mai creative — şi puţin mai ridicole: un fragment de plantă, resturi de ambalaj, ceva din peretele din spate?
Râdeam, dar era acel râs care însoţeşte incertitudinea — mintea ta sare la scenarii catastrofale când nu are răspunsuri.
Am luat o lanternă, am făcut câteva fotografii şi am privit mai de aproape, dar fără a ne apropia prea mult. Zona arăta moale, uşor ridată, aproape gelatinoasă, cu o nuanţă slabă gălbuie. Nimic evident periculos, dar suficient de ciudat pentru a păstra prudenţa.
O resto si pe aver rig
