Pentru un efect și mai bun asupra sațietății, mărul poate fi combinat cu o sursă de proteine sau grăsimi sănătoase. De exemplu, poate fi consumat cu iaurt simplu, câteva nuci, migdale sau brânză proaspătă. Această asociere încetinește absorbția zaharurilor și menține senzația de sațietate pentru mai mult timp.
Există însă și situații în care mărul poate provoca disconfort. Unele persoane se pot confrunta cu balonare, gaze, crampe sau scaune moi după ce mănâncă mere. Acest lucru se întâmplă mai ales la cei sensibili la fructoză sau sorbitol, substanțe care fac parte din categoria FODMAP. Persoanele cu sindrom de intestin iritabil pot observa astfel de reacții mai ales dacă mănâncă mai multe mere odată sau dacă le consumă pe stomacul gol.
În aceste cazuri, soluția nu este neapărat eliminarea completă a merelor, ci reducerea porției și observarea reacției organismului. Unii tolerează mai bine un sfert sau o jumătate de măr, alții preferă mărul copt sau compotul. Fiecare organism reacționează diferit, iar atenția la propriile simptome este foarte importantă.
Un alt aspect mai puțin cunoscut ține de interacțiunea cu anumite medicamente. Sucul de mere poate reduce absorbția unor tratamente, cum ar fi anumite antihistaminice sau medicamente pentru inimă. De aceea, medicamentele ar trebui luate cu apă, nu cu suc de fructe. Dacă o persoană consumă frecvent suc de mere și urmează tratamente, este bine să ceară sfatul medicului sau farmacistului.
În cazul persoanelor cu diabet sau prediabet, diferența dintre măr întreg și suc este esențială. Mărul întreg are o încărcătură glicemică mai modestă datorită fibrelor, însă sucul poate crește glicemia mult mai rapid. De aceea, fructul întreg este varianta recomandată, ideal integrat într-o masă echilibrată sau asociat cu proteine ori grăsimi bune.
Și dinții pot fi afectați dacă merele sunt consumate greșit. Aciditatea și zaharurile naturale pot contribui la eroziunea smalțului atunci când mărul este ronțăit constant, în cantități mici, pe parcursul întregii zile. Mai bine este să fie consumat la o masă sau ca gustare clar delimitată. După aceea, clătirea gurii cu apă poate fi utilă, iar periajul ar trebui făcut după aproximativ 30 de minute, nu imediat.
Unele persoane alergice la polen, mai ales la polenul de mesteacăn, pot avea reacții la merele crude. Acest fenomen este cunoscut ca sindrom de alergie orală și poate provoca mâncărime la nivelul buzelor, gurii sau gâtului. De obicei, mărul gătit este mai bine tolerat, pentru că prepararea termică reduce substanțele care declanșează reacția.
O resto si pe aver rig
