Modelul mamei: demnitate și sacrificiu
În ciuda umilințelor și a circumstanțelor dure, imaginea mamei rămâne una de tărie și demnitate. A muncit din tinerețe, a refuzat compromisuri care i-ar fi lezat conștiința și a ales să-i ofere copilului ei o siguranță morală, chiar atunci când resursele materiale lipseau. Stan subliniază de mai multe ori că mama i-a protejat lacrima, dar și demnitatea.
„Mama mea m-a protejat foarte mult, pe mama nu am văzut-o niciodată să plângă, nici în ziua în care a murit. Eu nu știu cum e să plângă mama mea. Știu că a plâns, o vedeam plânsă, dar să o văd pe mama mea plângând, niciodată. Nervoasă, de foarte multe ori.”
Amintirile acestea nu sunt doar mărturii individuale, ci fragmente care explică motivațiile lui Ștefan în calitate de părinte: dorința de a oferi copiilor săi siguranță, stabilitate și o copilărie lipsită de traume. El recunoaște, cu luciditate, greșelile tinereții și schimbările de perspectivă care au venit abia după ani, când a început să înțeleagă dimensiunea suferinței trăite.
O resto si pe aver rig
