„Mama m-a făcut să râd, mi-a șters lacrimile, m-a strâns în brațe cu sufletul, m-a privit reușind în viață și m-a ridicat când am căzut. Mama a fost o promisiune de la Dumnezeu că voi avea pentru totdeauna un prieten!”
Amintiri dintr-o copilărie grea
Când vorbește despre copilărie, Stan nu ocolește detaliile tulburătoare: certuri, abuzuri și lipsuri materiale. El povestește că mama sa a făcut față unei existențe aspre, încercând constant să-l protejeze de violențele tatălui. Fragmentele respective nu sunt simple evocări, ci portrete ale unei vieți petrecute sub presiunea unui bărbat care a recurs la forță.
„Mama a avut o viață extrem, extrem de grea. Vorbim de bătăi, de dat afară din casă, de dormit prin poduri, vorbim de lucruri care… Tata a spart-o cu bătaia. Și pe ea și pe mine. Nu știa nimeni lucrurile astea, nu a spus niciodată. Mama mea a fost o femeie extrem de demnă. A ținut foarte mult la demnitatea ei. Nu s-a dus, nu s-a prostituat, nu a furat nimic de nicăieri. Mama mea muncește de la 17 ani cu carte de muncă. Necalificată câțiva ani de zile, deși avea o facultate.”
Deși suferințele păreau să-l atingă pe el și pe mama sa, frații mai mari ai tatălui au fost feriți de aceleași tratamente. Ștefan relatează cum mama a fost nevoită să împartă viața și resursele cu un partener care nu recunoștea meritele și eforturile ei, iar el a suferit nedreptăți care i-au marcat copilăria.
O resto si pe aver rig
