Cartoful preferă plantele premergătoarea care se recoltează devreme, lasă terenul curat de buruieni şi fără resturi vegetale în cantitate mare, au un sistem radicular profund şi lasă solul afânat.
Plantele premergătoare favorabile pentru cultura cartofului sunt: leguminoasele perene (lucerna în zona de câmpie şi trifoiul roşu în zonele umede), leguminoasele anuale, cerealele păioase (grâu, orz, orzoaică, secară, triticale), porumb boabe şi porumb pentru siloz, legume bostănoase, vărzoase, bulboase şi rădăcinoase.
Se recomandă rotaţia de 2-4 ani în unităţile agricole cu o pondere mare a culturii cartofului, şi rotaţia de 3-5 ani în unităţile agricole cu o pondere mică a culturii cartofului. Pe solurile infectate cu nematozi (Globodera spp.), rotaţia trebuie să fie de cel puţin 5-6 ani.
Cartoful nu se recomandă să se cultive după alte solanacee, prucum şi după in şi floarea-soarelui, datorită înmulţirii bolilor comune (putregai cenuşiu) şi a dăunătorilor comuni (nematozi).
După cartoful extratimpuriu şi timpuriu pot fi cultivate culturi succesive, cum sunt: porumb siloz, fasole, varză de toamnă, castraveţi, fasole păstăi şi alte legume de toamnă.
După cartoful de vară se pot cultiva culturi de toamnă, cum sunt: rapiţă, grâu, orz, secară, triticale.
Zonele de favorabilitate ale cartofului si bazinele specializate
Zonele de favorabilitate ale cartofului si bazinele specializate
Fertilizarea
Cartoful are un consum specific de elemente nutritive mare. Astfel, pentru fiecare 1000 kg tuberculi şi biomasa epigee aferentă, acesta consumă în medie 5 kg N, 3 kg P2O5, 8 kg K2O, 3 kg CaO şi 1 kg MgO.
Fertilizarea minerală. Dozele de îngrăşăminte chimice sunt diferite în funcţie de destinaţia recoltei. După leguminoase perene, doza de azot se reduce cu 20-30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha. După leguminoase anuale, doza de azot se reduce cu 10-20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha. După plante tehnice, doza de azot şi fosfor se măreşte cu 10-20 kg/ha.
Dintre îngrăşămintele chimice cu azot, cele mai recomandate sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide, iar pe cele neutre azotatul de amoniu şi ureea.
Îngrăşămintele simple cu fosfor şi cu potasi se aplică înainte de efectuarea arăturii. Îngrăşămintele cu azot se aplică în primăvară la pregătirea solului pentru plantare şi după tuberizare (10-35 zile după răsărire). Îngrăşămintele complexe se pot aplica la plantare sau în vegetaţie.
Fertilizarea organică se recomandă pe toate tipurile de sol, dar mai ales pe cele nisipoase şi luto-argiloase. Gunoiul de grajd se recomandă pentru soiurile timpurii deoarece favorizează încălzirea solului, dar este bine valorificat de către soiurile tardive. Cele mai bune rezultate se obţin prin fertilizarea organo-minerală.
Se recomandă cantităţi de 20-40 t/ha gunoi de grajd şi se reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 2 kg azot, 1 kg P2O5 şi 2,5 kg K2O pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicată cartofului. Dacă cultura cartofului este aproape de o zonă bogată în turbă se pot aplica 20-40 tone/ha turbă.
Gunoiul de grajd se administrează înainte de efectuarea arăturii.
O resto si pe aver rig
