Oamenii cred că demența șterge sufletul.
Dar nu-l șterge.
Doar îl ascunde.
Am ieșit din birou amețită, cu aerul rece lovindu-mă în obraji.
Telefonul a început imediat să sune.
Fratele meu cel mare.
Nu răspunsesem de zile.
Am refuzat apelul.
Apoi iar.
Și iar.
La urmă, am acceptat convorbirea.
— Unde ești? m-a întrebat direct.
— La Brașov.
Pauză.
— De ce?
Am privit munții ascunși în ceață.
— Pentru că mama încă mai avea ceva de spus.
O resto si pe aver rig
