Calculat.
S-a apropiat și s-a așezat lângă ea.
— Ești bine? a întrebat, punându-i o mână pe umăr.
Un fior rece i-a străbătut șira spinării.
— Da… doar… e greu, a reușit ea să spună, forțându-și vocea să rămână stabilă.
A băgat plicul în geantă, fără să-l mai privească.
— Mergem acasă? a întrebat el, pe un ton calm.
— Mai stau puțin, a răspuns.
Andrei a ezitat o clipă, apoi a încuviințat din cap și s-a îndreptat spre mașină.
Ioana a mai așteptat câteva minute. Când s-a ridicat, n-a luat-o spre parcare.
A ieșit din cimitir și a oprit primul taxi.
— La poliție, vă rog.
Șoferul a întors capul surprins, dar n-a spus nimic. Motorul a turat, iar drumul a părut că nu se mai termină.
La secție, vocea i s-a subțiat când a început să povestească. A întins scrisoarea și copiile de acte.
Polițistul s-a încruntat, parcurgând rândurile cu atenție.
— Doamnă, dacă ce afirmați se confirmă, e foarte grav, a spus el, sobru.
Au urmat primele verificări.
Zilele de după au fost un coșmar. Andrei a încercat inițial s-o convingă că totul e o neînțelegere. Apoi s-a înfuriat. Mai târziu, a devenit disperat.
O resto si pe aver rig
