A continuat să citească, cu ochii arși de lacrimi.
„În ultimul an, Andrei a făcut datorii mari. Nu glumesc – zeci de mii de lei. Și nu doar atât. A pus pe numele tău niște acte de împrumut, fără ca tu să știi. Dacă mi se întâmplă ceva, verifică documentele din plic.”
Tremuratul mâinilor s-a accentuat.
A scos copia din plic. Un contract. Numele ei era trecut clar, cu semnătură. Doar că ea nu semnase niciodată așa ceva.
Un nod i-a blocat gâtul.
Scrisoarea continua, apăsat, de parcă fiecare literă cântărea greu:
„L-am confruntat. A reacționat agresiv. Mi-a spus să nu mă bag. Ioana… nu m-am temut de multe lucruri în viață, dar acum mi-a fost frică. Dacă nu mai sunt, ai grijă de tine. Și nu-l lăsa să te distrugă.”
Ioana a ridicat încet privirea de pe pagină.
Andrei tocmai se întorcea către ea.
Și, pentru prima oară, nu i s-a părut îndurerat.
Rece.
O resto si pe aver rig
