Apoi a ridicat voalul.
Și lumea mea s-a rupt în două.
Laura.
Vie.
Mi s-a oprit inima pentru o clipă, ca și cum ar fi refuzat adevărul acela imposibil.
Eva m-a privit speriată, cu ochii mari.
— Tati… de ce plângi?
Laura s-a uitat direct la mine. În ochii ei am văzut același șoc, oglindă perfectă a uimii mele.
Fața i s-a scuturat de culoare. A făcut un pas înapoi, ca lovită de o amintire care n-ar fi trebuit să existe.
Andrei s-a încruntat imediat.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
