Mihai și-a lăsat privirea în jos.
Soacra s-a înroșit la față.
— După tot ce-am făcut pentru voi…
— Ce ați făcut pentru noi? a întrebat Elena, calmă. Mi-ați criticat mâncarea, hainele, felul în care îmi cresc copilul și chiar modul în care respir. Iar Mihai a tăcut de fiecare dată.
Toate privirile s-au întors spre el.
Mihai părea mic, pentru întâia oară.
— Eu n-am vrut scandal…
— Nu, a spus Elena. Tu ai vrut liniște. Dar liniștea ta a fost clădită din tăcerea mea.
Cuvintele au lovit țintit.
Unchiul Gigi și-a dres glasul, încercând să îndulcească momentul:
— Hai, măi, că doar nu ne certăm de la o salată.
Elena l-a privit direct.
— Nu e despre salată. E despre faptul că nimeni nu m-a văzut vreodată ca om. Doar ca pe femeia care trebuie să servească.
Soacra s-a ridicat brusc.
— Dacă e așa greu pentru tine, plecăm!
— Bine, a răspuns Elena.
Atât.
Fără țipete.
Fără scandal.
Doar un „bine” rostit liniștit.
Iar asta i-a șocat cel mai tare.
Pentru că toți se așteptaseră ca ea să cedeze, ca de obicei.
Doamna Maria a clipit de câteva ori, derutată.
O resto si pe aver rig
