Brusturele este una dintre plantele vechi ale gospodăriei românești, folosit mai ales pentru piele, inflamații ușoare și îngrijirea zonelor sensibile. În multe sate, rădăcina de brusture era pusă la macerat în ulei sau fiartă ușor în grăsime curată, apoi transformată în alifie pentru masaj. Oamenii o foloseau pe spate, pe genunchi, pe umeri sau pe încheieturi, mai ales după muncă grea, frig sau umezeală.
Astăzi, crema de brusture poate fi preparată acasă într-o variantă mai curată și mai ușor de păstrat: rădăcină de brusture, ulei vegetal și ceară de albine. Nu este un medicament și nu vindecă spondiloza cervicală, hernia de disc, artroza sau bolile reumatice. Poate însă ajuta ca un balsam local pentru masaj, prin efectul emolient al uleiului, prin încălzirea ușoară produsă de frecare și prin compușii din plantă, folosiți tradițional pentru piele și disconfort local.
Brusturele, cunoscut științific ca Arctium lappa, are rădăcină lungă, groasă, brună la exterior și deschisă la interior. Pentru cremă se folosește rădăcina, nu frunza. Rădăcina se recoltează de regulă de la plante tinere, înainte ca acestea să îmbătrânească și să devină fibroase. Cine nu cunoaște bine planta nu ar trebui să o culeagă la întâmplare, pentru că există riscul de confuzie cu alte plante. Cel mai sigur este să folosești rădăcină uscată cumpărată de la plafar sau de la furnizori serioși.
O resto si pe aver rig
