— Mamă, meriți și tu să fii fericită.
Ionel a ridicat din umeri.
— Dacă ție îți este bine, și mie îmi este.
Însă Vasile a intrat în casă ca o furtună.
— Mamă, ce-o să spună lumea?
Am rămas liniștită.
— Lumea a vorbit și când m-am măritat.
Vorbește și acum.
Dar viața mea n-a trăit-o niciodată lumea.
Vasile a arătat spre Costel.
— Și casa? Și pământul? Pentru asta s-a întors?
Costel s-a ridicat fără grabă.
— Casa rămâne a copiilor tăi, Vasile.
Eu am venit cu mâinile goale.
N-am nevoie nici de acte, nici de pământ.
Am nevoie doar de un om cu care să beau o cafea dimineața și să nu mai adorm singur seara.
În bucătărie s-a făcut liniște.
Până și Vasile a rămas fără cuvinte.
A plecat supărat.
Dar, o lună mai târziu, s-a întors cu soția și copiii.
O resto si pe aver rig
