In sufragerie s-a asternut o liniste grea.
In acel moment, Paula a aparut in usa. Probabil il urmarise cu masina. Parul ii era dezordonat, iar expresia nu mai avea nimic din siguranta de la restaurant.
“Daniel, ce se intampla?”
El nu a raspuns.
Carmen s-a ridicat incet.
“Bine ca ai venit si tu.”
A intins dosarul spre Paula.
“Uite de unde venea confortul vostru.”
Paula a luat documentele. Pe masura ce citea, culoarea ii disparea din obraji.
“Tu stiai?” a intrebat Carmen.
“Nu… nu chiar.”
Dar ezitarea din voce a spus suficient.
Carmen a zambit trist.
“Exact asta credeam.”
A mers spre fereastra si a privit afara.
“Stiti ce este cel mai dureros? Nu banii. Nici macar lipsa recunostintei.”
Ochii i s-au oprit asupra fiului ei.
“Ci faptul ca ai ajuns sa te rusinezi de mine.”
Daniel a coborat privirea pentru prima data dupa multi ani.
“Nu ma rusinam…”
“Atunci de ce ai lasat-o sa ma numeasca femeie saraca? De ce ai considerat normal sa-mi spui sa nu mai vin?”
“Eu doar incercam sa evit conflictele.”
“Nu. Incercai sa fii comod.”
Cuvintele au lovit exact unde trebuia. Pentru ca erau adevarate.
Dupa cateva clipe, Daniel s-a asezat pe canapea. Parea brusc mai batran. Mai obosit.
O resto si pe aver rig
