Era liniște. Nu o pauză, ci o prezență.
Adevărată. O tihnă care umplea aerul.
Nu tăcerea grea de la masa lor, aceea care strivea vorbele înainte să se nască.
Ci liniștea mea, obținută cinstit, răbdător.
Atunci am realizat ceva simplu, fără triumf, fără dramă.
Nu pierdusem nimic. Tot ce conta era încă aici.
Îmi recuperasem viața, pas cu pas, din mâinile fricii.
Și, pentru prima dată, nu mai trebuia să cer voie nimănui să fiu eu. Era de ajuns să fiu.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
