— Mai e ceva. Investigatorii au găsit polița de asigurare făcută acum două luni. Dacă Andreea murea, Alexandru încasa aproape cinci milioane de euro.
Mircea și-a strâns maxilarul atât de tare încât îl durea.
Nu mai era doar un soț nenorocit.
Era un prădător.
În același timp, pe iaht, petrecerea începea să moară încet.
Muzica se oprise.
Chelnerii șușoteau.
Alexandru încerca să plătească băutura cu cardul, dar terminalul îl respingea de fiecare dată.
A râs nervos.
— Probabil e o eroare.
A încercat alt card.
Respins.
Încă unul.
Respins.
Femeia blondă de lângă el și-a schimbat expresia.
— Alex… ce se întâmplă?
Telefonul lui a început să sune unul după altul.
Banca.
Contabilul.
Avocatul.
A răspuns iritat.
După numai treizeci de secunde, culoarea i-a dispărut din față.
— Cum adică sunt blocate?!
Invitații au început să se uite unul la altul.
Un bărbat s-a apropiat și i-a șoptit:
— Cred că ar fi bine să plecăm.
În mai puțin de zece minute, iahtul s-a golit.
Au rămas doar Alexandru, femeia blondă și liniștea mării.
Atunci a primit ultimul mesaj.
„Iahtul trebuie predat până la ora 08:00. Noul proprietar a preluat drepturile.”
Alexandru a simțit cum îl trec fiorii.
Pentru prima dată, a înțeles cu cine se pusese.
La spital, ușile sălii de operație s-au deschis după aproape cinci ore.
Doctorul și-a scos masca și s-a apropiat încet.
O resto si pe aver rig
