Cei care vor să culeagă lăstari de hamei trebuie să fie siguri de plantă. Hameiul are tulpini agățătoare aspre, frunze late, dințate, adesea cu 3-5 lobi, iar vara formează conurile verzi, specifice, pe plantele femele. Primăvara, identificarea este mai grea pentru cine nu cunoaște locul din anii trecuți. Cel mai sigur este să fie urmărită planta matură vara sau toamna, apoi locul poate fi verificat primăvara următoare.
Lăstarii nu se culeg de pe marginea drumurilor intens circulate, de lângă terenuri stropite sau din zone poluate. Nu se smulge planta cu tot cu rădăcină. Se taie doar o parte din lăstari, ca planta să poată continua vegetația. În culturile private, recoltarea se face doar cu acordul proprietarului. Pare un detaliu banal, dar hameiul cultivat are valoare agricolă, nu este „buruiană liberă” dacă se află pe terenul cuiva.
Din punct de vedere nutritiv, lăstarii tineri de hamei au început să fie studiați ca aliment de nișă. Unele lucrări îi menționează ca sursă de fibre, proteine și vitamine, inclusiv C, E și B9, iar alte cercetări au identificat compuși antioxidanți din grupa flavonolilor. Asta nu îi transformă într-un tratament medical, dar explică interesul gastronomic și alimentar pentru această plantă.
O resto si pe aver rig
